Onisifor Ghibu şi opera de unificare a Basarabiei cu România

onisifor ghibu basarabia unire
Una din marile personalităţi ce şi-a adus contribuţia la Unirea din 1918 este şi Onisifor Ghibu, un patriot adevărat al cărui rol în mişcarea naţională din Basarabia anilor 1917-1918 este bine cunoscut.

Este important un aspect caracteristic nu numai pentru Basarabia, ci şi pentru celelalte provincii unite cu ţara în 1918: Transilvania, Crişana, Maramureş şi Bucovina. Unirea acestor provincii cu ţara a adus cu sine, ca rezultat al democratizării, o scindare a intelectualităţii în diferite partide politice, fenomen pe care-l trăim şi astăzi în Basarabia. După Marea Unire, luptele politice au avut rezultate descurajante pentru populaţie care nu putea înţelege, cum nici astăzi nu poate înţelege, de ce oamenii politici urmăresc doar interese personale, uitând imediat, de cum se instalează în fotolii, de cele ale ţării. Confruntările cu caracter politic au frânat de multe ori dezvoltarea Ţării, în general, şi a fiecărei provincii româneşti în parte, în special, în primii ani de după primul război mondial.

Onisifor Ghibu, în anii 1917-1918, petrecuţi în Basarabia alături de principalii luptători pentru Unire, a rămas şi după întoarcerea în Transilvania, unde deveni între timp, profesor la Universitatea din Cluj, foarte apropiat sufleteşte de tot ce era legat de această parte a Ţării, Basarabia, şi de oamenii ei.

Veni în Basarabia pentru a fi preşedinte de comisie de bacalaureat timp de aproape un an, în dorinţa de a vedea el însuşi cum stau lucrurile în această provincie, ce fel de probleme există în cultură, în administraţie şi în justiţie. Onisifor Ghibu şi-a dat seama de pericolele pe care le prezintă pentru Basarabia politicanismul din ce în ce mai virulent în partea aceasta a Ţării. Nu trebuie să se uite faptul specific pentru Basarabia, că în toţi acei ani de după unire, societatea era agresată subteran din ce în ce mai puternic de către agenţii trimişi în scopul organizării unei reţele subversive filosovietice. Întreaga propagandă subversivă s-a făcut prin intermediul unor elemente străine de neamul nostru. Astfel, Onisifor Ghibu a ajuns la ideea de a publica „Astra-Basarabeană”, lucrare care ar fi fost necesară nu numai oamenilor de cultură, ci şi oamenilor politici din actuala Republică Moldova. Înflăcăratul patriot era hotărât să adune întreaga intelectualitate de la oraşe şi sate a Basarabiei, indiferent de culoarea politică. Era o sarcină de-a dreptul grandioasă care din cauza înverşunărilor dintre politicienii zilei, părea irealizabilă.

Şansa istorică a neamului nostru a fost sosirea lui Onisifor Ghibu în Basarabia, fiind unul dintre promotorii principali ai reînvierii conştiinţei naţionale a moldovenilor basarabeni, fără de care nu s-ar fi putut înfăptui unirea din 1918. Astăzi, ca şi în anii 1917-1918, promovarea istoriei şi culturii naţionale se dovedeşte a fi esenţială pentru determinarea cursului politicii de peste Prut. Nu este nevoie şi nici binevenit ca organizaţiile din ţară să facă declaraţii cu privire la necesitatea sau inevitabilitatea Unirii, căci nu ţara-mamă este aceea care trebuie să-şi impună punctul de vedere, ci majoritatea populaţiei din Republica Moldova. ”Nu am nici o îndoială, mai ales în condiţiile în care atât România, cât şi actuala Republica Moldova vor fi integrate în Uniunea Europeană, că graniţele dintre noi vor dispărea şi vom ajunge la situaţia naturală de convieţuire normală a românilor din
dreapta şi din stânga Prutului”, iată ce credea Octavian Ghibu, fiul marelui înaintaş Onisifor Ghibu, despre situaţia Republicii Moldova în contextul european.

În Basarabia din 1917-1918, rămasă românească şi ortodoxă, poporul se trezea din somnul cel de moarte, rupea lanţurile şi legăturile ce-l ţinuse sclav, se ridica ca să fie liber şi stăpân. Alături de patrioţii basarabeni, bejenari transilvăneni au dat dovadă de un elan patriotic, educaţia şi instruirea lor de slujitori naţionali, experienţa şi priceperea politică, posibilităţile publicistice, ştiinţa, forţele şi devotamentul lor au ajutat în acţiuni hotărâtoare la pregătirea şi efectuarea actului istoric de la 27 martie 1918 – Unirea pentru totdeauna a Basarabiei cu Ţara-mamă, România.

În octombrie 1918, Gala Galaction a editat revista proprie „Spicul”. În primul articol, ”Din prag,” înşirând problemele la ordinea de zi, a citat şi s-a referit la Basarabia unită cu România, în felul următor: „O provincie nouă care vine, ca un semn şi ca un dar Dumnezeiesc să ne mângâie şi să ne consolideze suflete noi, energii proaspete, idealuri la care trebuie să aderăm fără zăbavă. O realitate socială la nivelul căreia trebuie să ne străduim cu disperare să ajungem! Şi să ne străduim să aducem şi dincoace de Prut sănătatea, echitatea şi atmosfera sufletească a scumpilor noştri basarabeni”.

Gala Galaction – profesor de teologie, a cunoscut şi a îndrăgit şi mănăstirile Basarabiei ortodoxe, numeroase, bogate, frumoase şi vulnerabile precum Vărzăreşti şi Căpriana, zidite încă de la întemeierea Moldovei, altele, Suruceni, de exemplu, au servit ca centre de adăpost, întâlniri, ajutor şi acţiuni patriotice româneşti, cum a fost pregătirea şi realizarea Unirii Basarabiei cu România prin actul istoric de la 27 martie 1918.
Într-un text cuprinzător, vorbit şi publicat le-a pomenit pe toate, menţionând că „mănăstirile dintre Prut şi Nistru sînt surori bune cu mănăstirile dintre Carpaţi şi Prut”.

Valentina CRUDU, eleva cl. a IX-a „D”, Lceul „Spiru Haret.”

2 Răspunsuri to “Onisifor Ghibu şi opera de unificare a Basarabiei cu România”

  1. Valentina CRUDU Says:

    un referat extraordinar

    e bunicel ok vreau situatia bucovinei in 1917-1918

  2. Valentina CRUDU Says:

    Eroare: te rugăm să tastezi un comentariuGala Galaction – profesor de teologie, a cunoscut şi a îndrăgit şi mănăstirile Basarabiei ortodoxe, numeroase, bogate, frumoase şi vulnerabile precum Vărzăreşti şi Căpriana, zidite încă de la întemeierea Moldovei, altele, Suruceni, de exemplu, au servit ca centre de adăpost, întâlniri, ajutor şi acţiuni patriotice româneşti, cum a fost pregătirea şi realizarea Unirii Basarabiei cu România prin actul istoric de la 27 martie 1918.
    Într-un text cuprinzător, vorbit şi publicat le-a pomenit pe toate, menţionând că „mănăstirile dintre Prut şi Nistru sînt surori bune cu mănăstirile dintre Carpaţi şi Prut”.

    Valentina CRUDU, eleva cl. a IX-a „D”, Lceul „Spiru Haret.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: