Sfatul Ţării şi rolul său în procesul Unirii Basarabiei cu România

Sfatul tarii

Sfatul Tarii

Ruptă de la Patria-mamă în 1812, Basarabia şi adevăratul ei trecut istoric au fost un subiect tabu pentru românii dintre Prut şi Nistru, ba chiar şi pentru cei de peste Prut. Dar, în ultimii ani, această ramură răsăriteană a românismului, care a fost supusă decenii la rând unei diabolice politici de deznaţionalizare, a început să dea incontestabile semne de viaţă.

Odată cu intensificarea procesului de prăbuşire a totalitarismului comunist, tot mai mare devine interesul faţă de adevărata noastră istorie, faţă de tot ce a fost ţinut sub şapte lacăte şi acoperit cu vălul minciunii. În acest sens, anii 1917-1918 constituie, în istoria românilor cuprinşi în spaţiul dintre Prut şi Nistru, punctul culminant al tuturor frământărilor şi aspiraţiilor spre descătuşarea lor spirituală şi spre libertate.
Unirea Basarabiei cu Patria-mamă prin Actul de la 27 martie 1918 s-a înscris cu litere de aur în istoria românilor. Acest act a pus capăt unei mari nedreptăţi istorice ce a pornit de la 1812, anul cotropirii Basarabiei de către
Rusia ţaristă.

Acest eveniment crucial din istoria noastră nu s-a produs pe loc gol. El a fost pregătit de personalităţi remarcabile ale neamului din generaţiile precedente, precum şi cu ajutorul „Sfatului Ţării”.
Ideea înfiinţării „Sfatului Ţării” ca organ ce urma să întocmească toate legile „…care privesc viaţa dinlăuntru a Basarabiei potrivit obiceiurilor vechi ale ţării”, s-a ivit odată cu înfiinţarea Partidului Naţional Moldovenesc.
Sfatul Ţării urma să fie organul superior al Basarabiei, care va scoate provincia din acea situaţie îngrozitoare în care se găsea ea.

Sfatul Ţării a fost chemat să înlăture dezastrul şi anarhia din ţară. Entuziasmul patriotic din sufletul fiecăruia era dictat de iubirea faţă de Patrie, şi anume acest organ superior al Basarabiei a demonstrat devotamentul faţă de patrie, de aceea a şi fost susţinut de toate păturile sociale.
Sfatul Ţării trebuia să se bizuie pe legi, şi întrucât justiţia este scutul legilor şi al ordinii, aceasta nu a întârziat să-l susţină.

Trebuie să ţinem cont de rolul Sfatului Ţării atât în provincie, cât şi asupra marelui eveniment de la 27 martie 1918. Cred că a dat dovadă de devotament, de dragoste şi respect faţă de popor şi ţară, deoarece în acea scurtă perioadă, Sfatul Ţării a adoptat o seamă de hotărâri, fiecare constituind un pas spre încheierea logică a luptei de eliberare naţională – Unirea. Acestea au fost: proclamarea la 2 decembrie 1917 a Republicii Democratice Moldoveneşti, proclamarea independenţei Republicii la 24 ianuarie 1918 şi însuşi Actul Unirii din 27 martie 1918. Numai poporul însuşi şi anume poporul unit după teritorii, poate să-şi conducă ţara, iar nu un grup de persoane fără răspundere. Scopul Sfatului Ţării era de a merge pe calea libertăţii, egalităţii şi fraternităţii. Aceasta era obligaţia lui înaltă şi sfântă. Sfatul Ţării, creat de către elementele democratice şi revoluţionare, trebuia să devină pavăză pentru interesul oamenilor ce muncesc, trebuia să le dea pământ şi libertate. De aceea evenimentele din Basarabia erau urmărite cu mult interes de către românii de pretutindeni, iar activitatea Sfatului Ţării din acele zile trezea entuziasmul lor şi credinţa că va veni ziua când toate teritoriile strămoşeşti vor fi întregite.

În ciuda tuturor intrigilor ce se plăsmuiau atât în interiorul republicii, cât şi în afara ei, tendinţele fireşti spre unire nu mai puteau fi oprite de nimeni şi activiştii Sfatului Ţării, în condiţii riscante pentru viaţă, au depus eforturi mari pentru a apropia acea zi, ce a intrat în istorie ca ziua Unirii.
Şi iată că idealul întregii naţiuni a fost împlinit. La 27 martie 1918 a fost votat Actul Unirii, care a constituit punctul culminant în activitatea Sfatului Ţării şi a tuturor luptătorilor români din Basarabia. După cum a spus regele Ferdinand I în telegrama trimisă de la Bucureşti: „după votarea actului Unirii, efortul patriotic al Sfatului Ţării a fost încununat de succes”.

Cred că Sfatul Ţării a dovedit că idealurile se pot înfăptui şi că oamenii reuniţi în jurul unei idei mari pot hotărî soarta unei naţiuni.

Cristina MORARU,
eleva cl. IX-“B”, Liceul “Spiru Haret”

5 Răspunsuri to “Sfatul Ţării şi rolul său în procesul Unirii Basarabiei cu România”

  1. ash dori foarte tare sa merg la chisinau,insa voi participa la un alt marsh in alta localitate din republica!!!
    BASARABIA PAMINT ROMANESC!!!

  2. Sunt niste cuvinte din inima se cunoashte. Viva Romania cea Mare

  3. ion gheorghitan Says:

    FIECARE ZI DE LIBERTATE AICI IN BASARABIA ,ESTE UN PAS SPRE UNIRE. ,, NU VA FI LINISTE SI PACE IN CONSTIINTA ROMANILOR PANA CAND ROMANIA NU VA FI IN GRANITELE EI FIRESTI”-SPUNEA SENIORUL CORNELIU COPOSU. BRAVO BAIETI. OLTENIA ESTE ALATURI DE BASARABIA .

  4. Ca unul care am facut lic.Bogdan Petriceicu Hasdeu din Chisinau si am scapat din drumul spre Siberia cand aveam cca 11 ani, m-as bucura daca cosangenii nostri-romani de pretutindeni…m-ar cauta pe http://www.sfatultarii.ro si impreuna uniti intr-un cuget si simtiri, am recladi pasnic ROMANIA MARE…Rog lecturati si decideti..
    Aristide Buzuloiu

  5. Frumos te atinge la inima…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: