Se împlinesc 92 de ani de la unirea Basarabiei cu România

La 27 martie se implinesc 92 de ani de cand mult disputata si greu incercata provincie romaneasca dintre Nistru si Prut a decis revenirea intre hotarele patriei-mama, dupa un secol de dominatie ruseasca.

* Revolutia bolsevica si degringolada primului razboi mondial le oferise nationalistilor basarabeni o sansa nesperata
* Si totusi, visul Romaniei Mari parea inca foarte departe
* Bucurestiul era de aproape doi ani sub ocupatie germana, armata si administratia retragandu-se in Moldova
* Cu doar cateva saptamani inainte, in acelasi martie 1918, guvernul Marghiloman semnase cu Puterile Centrale „Pacea provizorie de la Buftea”. Romania parea, la acel moment, o tara invinsa
* Nimeni nu-si putea, probabil inchipui atunci ca mica unire cu Basarabia era doar preludiul Marii Uniri ce avea sa vina la 1 decembrie 1918

Cele patru luni ale Republicii Moldovenesti

stema republica moldoveneascaIzbucnita in februarie 1917, revolutia bolsevica din Rusia a fost o adevarata calamitate pentru armatele romane ramase fara cel mai important aliat in fata germanilor. Pentru romanii din Basarabia, insa, prabusirea Imperiului Tarist reprezenta sansa realizarii aspiratiilor lor nationale. La inceputul lui martie 1917, la Chisinau a luat nastere, sub conducerea lui Vasile Stroescu, „Partidul National Moldovenesc”. La initiativa acestei formatiuni a fost infiintat „Sfatul Tarii”, o dieta provinciala care se reuneste pentru prima data la 21 noiembrie 1917. La 2 decembrie 1917, Sfatul Tarii a proclamat oficial Republica Democrata Moldoveneasca. In functia de presedinte a fost ales Ion Inculet. Initial, noua republica trebuia sa fie parte a unei viitoare Rusii federale. Anarhia care cuprinsese intregul (fost) Imperiu Tarist contaminase, insa, si Basarabia. Pentru restabilirea ordinii, conducerea micutului (si efemerului) stat s-a adresat mai intai armatei rusesti de pe frontul romanesc, comandata de generalul Dimitri Grigorovici Scerbacev. Acesta nu avea, insa, trupe disponibile pentru stabilizarea regiunii. De fapt, se confrunta el insusi cu probleme extrem de grave, nemaiputand conta pe fidelitatea soldatilor sai. Bolsevicii ii penetrasera armata si organizasera la Socola, langa Iasi, un adevarat Stat major paralel. Planuiau inlaturarea Regelui Ferdinand si sovietizarea Romaniei.

Puciul bolsevic de la Iasi

La sfarsitul lui noiembrie 1917, Lenin trimisese deja la Iasi un comando special, cu misiunea de a facilita instalarea unui regim bolsevic in Romania. Comandoul era alcatuit din circa 80 de persoane, sub conducerea lui Simion Grigorievici Rosal, unul dintre agitatorii puciului de la Petrograd, presedintele sovietului din Kronstadt. Situatia parea ideala pentru reusita complotului. Armata rusa de pe frontul romanesc era in degringolada. Soldatii dezertau in masa. Bande inarmate pradau la drumul mare si uneori atacau autoritatile locale. Ramasa singura pe frontul de Est, armata romana nu ar fi fost capabila sa inabuse un razboi civil. Iar declansarea acestuia parea floare la ureche, in conditiile in care foametea si gerul faceau ravagii in Moldova. Nemultumirile si temerile populatiei puteau fi exploatate, dupa modelul aplicat la Petrograd si Moscova. Cateva atentate sangeroase ar fi trebuit sa genereze ample tulburari sociale, basculand tara in anarhie. Simion Rosal planuia sa-l asasineze pe Regele Ferdinand, sa aresteze Guvernul si sa instaleze un regim bolsevic, condus de Cristian Racovski, Mihai Gheorghiu Bujor, Alecu Constantinescu, Ion Dissescu. Primul care trebuia, insa, „eliminat” era generalul Dimitri Scerbacev, comandantul armatelor rusesti din Moldova. Atentatul impotriva acestuia a esuat. Rosal a fost arestat si, ulterior, executat impreuna cu cativa dintre complicii sai. Scapat cu viata, generalul Scerbacev a cerut sprijinul armatei romane pentru distrugerea comandamentului bolsevic de la Socola. Cererea sa a fost aprobata de Consiliul de Ministri aflat in refugiu la Iasi. Soldatii razvratiti au fost dezarmati si expulzati peste Prut de militarii generalului Prezan. Represaliile sovieticilor nu au intarziat. La Petrograd, ambasadorul Romaniei, Constantin Diamandi, a fost arestat, impreuna cu tot personalul legatiei. Trotki, ministru de Externe la acea data, trimite o scrisoare de protest plina de amenintari.

Armata romana in Basarabia

Romanii scapasera de o mare primejdie, dar pentru basarabeni, situatia era de-a dreptul dezastruoasa. Soldatii rusi, dezertori sau expulzati, jefuiau si terorizau populatia civila. Organizatiile bolsevice deveneau tot mai agresive. In aceste conditii, la 22 decembrie 1917, Sfatul Tarii a cerut interventia armatei romane. Imediat, Sovietul bolsevic din Chisinau i-a denuntat drept tradatori pe conducatorii Republicii Democrate Moldovenesti si a pus un premiu pe capetele lor. Era, insa, prea tarziu. Trupele romanesti conduse de generalul Brosteanu au trecut Prutul in ziua de 10 ianuarie 1918. In 13 ianuarie 1918, armata romana a intrat in Chisinau. Dupa cateva zile, intreaga Basarabie era eliberata. Aproape imediat, Guvernul Rusiei Sovietice a anuntat intreruperea relatiilor diplomatice cu Romania si sechestrarea tezaurului trimis spre pastrare in Rusia. Trotki explica: „Fondurile romanesti depuse la Moscova sunt intangibile pentru oligarhia romana. Guvernul sovietic isi ia raspunderea pentru pastrarea acestor fonduri si a predarii lor in mainile poporului roman.

Unirea cu Romania mica

La 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii a votat in unanimitate pentru proclamarea independentei Republicii Moldovenesti. Ion Inculet a fost reconfirmat ca presedinte, iar Daniel Ciugureanu a fost numit prim-ministru. Judetul Balti a fost primul judet din Basarabia care s-a pronuntat pentru unirea cu Romania. „Motiuni de unire” sunt adoptate apoi si de catre celelalte judete. La 27 martie 1918, Sfatul Tarii, voteaza unirea Republicii Democratice Moldovenesti cu Romania. Au fost numarate 86 de voturi pentru, 3 impotriva si 36 de abtineri. Proclamatia Sfatului Tarii suna astfel: „Republica Democrata Moldoveneasca Basarabia, in hotarele ei dintre Prut si Nistru, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si a dreptulul de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa, Romania”. Vestea a produs mare bucurie la Iasi, unde lumea a iesit sa danseze pe strada. La Mitropolie, un Te Deum solemn a marcat marele eveniment. Cu cateva zile inainte, Alexandru Marghiloman vizitase Chisinaul, fiind intampinat cu urale de populatie. El declarase, atunci, oficial: „In numele poporului roman si al Regelui Romaniei, cu adanca emotie si falnica mandrie, iau act de hotararea cvasi-unanima a Sfatului Tarii si, la randul meu, declar ca de azi inainte Basarabia este pe veci unita cu Romania”. Actul Unirii a fost promulgat de Regele Ferdinand si publicat in Monitorul Oficial din 10 Aprilie 1918.

Unirea fusese facuta, dar situatia Romaniei era extrem de incerta. De la 1 martie, incepuse demobilizarea armatei. Conditiile de pace impuse de germani erau draconice si umilitoare. Dobrogea urma sa revina Bulgariei, lasand Romania fara iesire la mare. Fasii importante de la granita cu Transilvania erau, de asemenea, pierdute. Visul Marii Uniri parea o utopie. Cei care crezusera in el erau blamati pentru atragerea tarii intr-o aventura iresponsabila. Edificator in acest sens este un pasaj din fascinantele memorii ale lui Eugen Arthur Buhman, la acea data seful serviciului PTTR al Casei Regale: „Delegatia trimisa la Bucuresti pentru tratativele de pace cu partea ocupata a tarii aduce stirea ca P. Carp, Beldiman, Lupu Costache, Virgil Arion, Stere, Nenitescu au declarat ca nu mai recunosc pe Regele Ferdinand ca Rege al Romaniei si cer sa se aduca o noua dinastie germana. La Palat, vestea a produs o adanca impresie. Nimeni n-are curajul s-o spuna in gura mare, dar in oras se comenteaza deschis. In ultimul timp am avut prilejul sa constat ca o buna parte a opiniei refugiatilor in Moldova este astazi mai mult impotriva suveranilor decat pentru dansii. In special Regina este privita ca autoarea spirituala a razboiului. Regina stie asta si este, natural, demoralizata. Scriind aceste randuri, nu pot sa nu-mi aduc aminte de grelele invinuiri aduse Coroanei, acum un an, pentru ca nu se decidea mai repede a intra in razboi si tot asa nu pot uita manifestatiile frenetice cu care a fost primita mobilizarea. Si asta se numeste opinie publica!”.

Cateva luni mai tarziu, evolutiile de pe frontul de vest au schimbat miraculos soarta razboiului si pe cea a Romaniei.

In 1920, Tratativele de pace de la Paris au consfintit unirea cu Basarabia, dar si pe cea cu Bucovina si cu Transilvania.

Pe 27 martie 2010 se împlinesc 92 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.

-articol publicat de Miruna Munteanu în ziarul Ziua-

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: