În urmă cu 93 de ani, la Chişinău s-a votat. Un Sfat al Ţării format din 138 de membri, dintre care prezenţi erau 125: 86 au votat pentru, 3 împotriva, iar 36 s-au abţinut. O votare plină de entuziasm şi nerăbdare, dar cel mai important: guvernată de dorinţe sincere.

În urmă cu 93 de ani, la Chişinău s-a votat. Când votarea luase sfârşit, iar rezultatul – declarat, în sală au răsunat exclamaţii şi fericirea s-a aşternut peste toţi! Chiar şi cei care nu voise să participe la votare, erau atât de cuprinşi de acea veselie, încât îi felicitau şi îmbrăţişau pe ceilalţi membri ai Sfatului Ţării.

În urmă cu 93 de ani, la Chişinău s-a votat ceea ce nu putem da uitării, defapt nici în drept nu am fi! S-a votat o Unire mai mult decât teritorială, ci una de suflet, de sânge, de frăţie! Tot ce s-a despărţit – atunci şi-a găsit alinarea!

“Dar, ceia ce s-a pierdut, rând pe rând, bucată cu bucată, s-a redobândit deodată prin marele act istoric din 27 martie. Vechile graniţe ale Moldovei, ciopârţite şi îngustate în scurgerea veacurilor de jale şi umilire,s-au reîntregit deodată, iar undele Nistrului scaldă azi ca şi în vechime, ţărmul Moldovei întregite şi izbăvite de o îndoită robie seculară. Săriţi Codreni, săriţi Orheieni şi Soroceni şi voi Hotineni, cu paşi repezi păşiţi la Nistru, spre a face strajă vechiului hotar, după pilda neîntrecută a moşilor şi strămoşilor voştri, cari numai la 27 martie încoace găsesc hodina cuvenită în pământul desrobit!

În ziua de 24 ianuarie 1859 s-a săvârşit un act istoric asemănător celui din 27 martie 1918. Atuncia s-a pecetluit unirea Moldovei şi a Ţării Româneşti într-un stat naţional unitar – România modernă. Unirea aceia, pregătită şi înfăptuită de un grup de boieri munteni şi moldoveni, uniţi în cugete şi simţiri, prin cea mai înflăcărată dragoste de neam şi luminaţi din cel mai sincer şi curat patriotism. Realipirea Basarabiei la Patria-Mamă s-a votat şi s-a îndeplinit de ţărănimea basarabeană, prin fruntaşii şi împuterniciţii ei. Şi aceasta înseamnă un pas gigantic înainte în dezvoltarea conştiinţei naţionale şi a simţului de solidaritate!

<Ne unim cu plugarii români de peste Prut!> exclama un ţăran basarabean cu prilejul votării pentru unire. Exclamaţiunea aceasta este foarte semnificativă. Ea spune mai mult decât tomuri întregi. Prin ea se dovedeşte că în 1918 nu mai este vorba de o atingere a crengilor şi vârfurilor copacilor celor mai înalţi din acelaşi codru secular, legănat de aceeaşi adiere regeneratoare, ci de o tainică împleticire a rădăcinelor străvechi, ce-şi trag hrana din aceeaşi ţărnă nutritoare, rădăcini trainice şi viguroase din care vor răsări aceleaşi mlădiţe ce se vor dezvolta în acelaşi fel şi vor produce aceleaşi fructe, bune, gustoase şi dătătoare de viaţă.”

(Ion Nistor “Istoria Basarabiei”)

În urmă cu 93 de ani, la Chişinau s-a votat Unirea Basarabiei cu România-Mamă, iar noi, acea roadă a ei, suntem datori să păstrăm şi să transmitem cultura noastră românească, unitate de vecie a poporului român!

Unirea Basarabiei cu Patria-Mama din 27 martie a servit drept o rasuflare si un strigat clar: se dorea unitatea poporului roman!

In urma ratificarii unirii Basarabiei cu Romania intregita, deputatul Vasile Stroiescu a spus, emotionat pana la lacrimi, indreptandu-si ochii spre cer: “Sa dea Dumnezeu ca aceasta unire sa fie intr-un ceas bun, cu noroc si pentru TOTDEAUNA.”

Desi in acte, Unirea nu a tinut decat 22 de ani, ea inca mai persista in sufletele fiecarui roman, deoarece nici un act nu poate dicta inimii si sangelui strabun!

Sărbătoarea va începe la ora 14.00,  cu un marş, având urmatorul traseu: Academia de ştiinţe a Moldovei – Scuarul Teatrului de Operă şi Balet, unde va avea loc un concert, spre a nu fi uitate tradiţiile româneşti şi istoria care uneşte pe veci cele doua maluri ale Prutului!

Video de la sărbătoarea Unirii Basarabiei cu România, marcată la 27 martie 2010

Nu uitaţi, pe 27 martie 2011, cu toţii la Chişinau spre a sărbători Unirea! Fraţii în veci vor fi fraţi!

Pentru cei din România:

Am reusit sa închiriem un autocar cu plecare din Bucureşti. Vom pleca vineri seară (25 martie) şi ne întoarcem luni dimineaţa (28 martie).
Sâmbătă dimineaţa trecem Prutul şi mergem să vizităm obiective turistice precum Orheiul Vechi, Tipova și Saharna. Fiecare dintre noi va dormi la fraţii basarabeni sâmbătă seara, cu care vom merge şi într-un mic tur al oraşului. Duminică vom cunoaşte străzile Chișinăului și vom participa la Sărbătoarea Unirii.  Transportul dus-întors va costa 90 de lei.

Plecare din Iași: sâmbătă dimineață, întoarcere: duminică seară.

Daca sunteţi din alte oraşe şi vreţi să mergeţi, contactaţi-ne, momentan am mai găsit persoane interesate să mearga din Sibiu, Braşov şi Galaţi.

*Cetăţenii români au nevoie de paşaport valabil pentru a trece Prutul, prin urmare grăbiţi-vă dacă vreţi să veniţi şi nu aveţi încă paşaport.
** Date de contact:  București – telefon 0741 453586 / Iași – 0741 168542

Orheiul Vechi:

Mai multe informații aici

Tipova:

Mai multe aici

Saharna:

Mai multe aici

Chișinău:

Alte linkuri folositoare.
Sărbătoarea Unirii în imagini – 2010

Unirea face puterea!

Primul pas spre înfăptuirea Marii Uniri din anul 1918, s-a realizat pe 27 martie. Datorită unor forţe exterioare, această unire a durat puţin. La 93 de ani de atunci, încă simţim româneşte şi nu am uitat de românii care sunt separaţi de noi prin nişte graniţe impuse de alţii.

CU TOŢII LA CHIŞINĂU PE 27 MARTIE!

Românii din dreapta Prutului care vin la Chişinău relatează LIVE excursia lor într-un jurnal de bord. Jurnalul poate fi urmărit aici.

Coloana de tineri se va strange in fata Academia de Stiinte (bulevardul Stefan cel Mare, numarul 1), pentru a merge apoi pe bulevardul Stefan cel Mare urmând Calea Unirii si votand inca o data Unirea la cladirea Sfatului Tarii (str.Al.Mateevici, 111). Dupa reconstituirea votului, la ora 16.30 se va face o Hora a Unirii si un spectacol de culoare si lumina in scuarul teatrului de Opera si Balet.

Organizatorii evenimentului sunt grupul de initiativa Spirit Romanesc, un grup apolitic, care promoveaza valorile nationale românesti în Basarabia. Grupul a fost constituit la initiativa unui grup de basarabeni în anul 2007. Din Romania vor veni circa 100 de oameni, membri si simpatizanti ai grupul de actiune Noii Golani, grup ce organizeaza de 4 ani campania “Basarabia pamant romanesc!” si alte actiuni pentru strangerea relatiilor dintre romanii de pe cele doua maluri ale Prutului.

Sursa: Romanian Global News

Blogul actiunii: www.27martie.wordpress.com

Modele de avatare:

Pe 27 martie 1918 s-a infaptuit unirea Basarabiei cu tara mama. La 92 de ani de la atunci, pe 27 martie 2010 vom participa la manifestarile ce celebreaza Unirea. Cu totii la Chisinau pe 27 martie! http://27martie.wordpress.com

Pe acest fond se mişcau cehii şi slovacii, care vor crea un stat federativ – Cehoslovacia; sîrbii, croaţii, slovenii, bosniecii etc., care vor crea Iugoslavia; basarabenii, bucovinenii şi ardelenii, care vor reveni la Ţara Mamă şi vor crea statul naţional unitar român; polonezii, georgienii, pînă şi ungurii şi austriecii se vedeau, bucuroşi sau nu, în graniţe fireşti, naturale.

În Basarabia, situaţia nu era deloc simplă: peste 100 de ani fusese provincie rusească (din 1812), în care limba rusă a fost impusă cu multă obstinaţie, înlocuind, în cele din urmă, limba română din toate şcolile, fără să o poată scoate, însă, din familia şi biserica românească. Alte şicane cu urmări nedorite în Basarabia au fost colonizările. Astfel, în Basarabia erau aduşi evrei, cazaci, ruşi, nemţi, bulgari, găgăuzi, greci, armeni, ţigani, poloni, amestecaţi intenţionat cu românii moldoveni, ajungîndu-se în final la un paradox: creştea populaţia Basarabiei, dar scădea populaţia basarabenilor! Pe de altă parte, basarabenii erau colonizaţi tot mai spre est, acolo unde, în loc de raiul făgăduit, găseau nevoi, boli şi moarte. Românismul s-a menţinut cu îndîrjire în jurul mănăstirilor Chipriana, Hîncu, Jabca, Dobruşa, Frumoasa, Răciula, Vărzăreşti, Soroceni, Condriţa şi-n familiile ce aveau speranţă în Dumnezeu. Pentru această atitudine, Biserica Basarabiei va avea martirii ei. Rezistenţa s-a făcut şi prin presă, prin şcoală, chiar dacă şcolile au fost rusificate forţat.

O forţă deosebită aveau societăţile literare şi revistele din jurul lor: „Curierul românesc”, „Albina românească”, „Basarabia”, „Viaţa Basarabiei”, „Moldovanul”, „Luminătorul”, „Cuvîntul Moldovenesc”, „Glasul Basarabiei”. Renaşte curentul naţional prin: Alexandru Donici, Alecu Russo, Zamfir Arbore, Ion Pelivan, Pavel Dicescu, N. Gavriliţă, Pantelimon Halippa, Ion şi Teodor Inculeţ, Alexie Mateevici. Se manifesta cu eficienţă Societatea pentru Cultură şi Artă, un fel de Astra ardeleană.

Vreo 300.000 de basarabeni care luptaseră pe front, făcînd parte din armata rusă, sătui de propaganda rusă pentru republica lor, în contact cu soldaţii români din Ardeal, din Regat sau Bucovina, vor promova ideea naţională, ideea unităţii românilor. Pe de altă parte, în Basarabia a sporit numărul de congrese, întruniri ale învăţătorilor, preoţilor, sătenilor, ostaşilor, care, în totalitatea lor, militau pentru autonomie, pentru limba română, pentru un Sfat al Ţării care să ia decizii democratice.

În aprilie 1917 s-a constituit Partidul Naţional Moldovenesc, avînd preşedinte pe Vasile Stroescu, avîndu-i aproape pe Pan Halippa, Onisifor Ghibu, Paul Gore, Vladimir Herţa, George Tofan… În zilele de 23-27 oct. 1917 are loc la Chişinău Congresul ostăşesc, cu vreo 500 de delegaţi, ostaşi români din fosta armată rusă, care au hotărît: Autonomia Basarabiei, în cadrul Republicii Federative Democratice Ruseşti (!); Constituirea Sfatului Ţării, care să răspundă de suveranitatea ţării; Alegerea unui birou, care să organizeze acţiunile democratice viitoare, să convoace adunarea legislativă, Sfatul Ţării…

La nivelul Basarabiei, în sate şi oraşe se aleg comitete care au trimis la Congres deputaţi aleşi: Oraşele – 44 de deputaţi; Satele – 36 de deputaţi; iar corporaţiile, preoţimea, dăscălimea – 58 de deputaţi. Dintre aceştia 70% erau moldoveni, iar 30% – ruşi, evrei, bulgari, nemţi. Congresul se întruneşte la 21 nov. la Chişinău, avînd ca preşedinte pe conf. univ. Ion Inculeţ, fiindu-i alături: Ion Pelivan, Pan Halippa, Pan Erhan, Şt. Ciobanu, Ion Buzdugan, Gh. Pîntea, Vasile Bîrcă, A. Crihan etc. şi hotărăşte crearea Sfatului Ţării (150 de deputaţi), care, la 2 dec. 1917, proclamă Republica Democratică Federativă Moldovenească, cu Ion Inculeţ – preşedinte; Puterea executivă o avea Consiliul Directorilor, cu Petre Erhan ca şef. În acest timp, bandele ruseşti provocau crime şi jafuri împotriva civililor basarabeni.

O delegaţie a Consiliului Directorilor ajunge la Iaşi, cerînd ajutor împotriva acestor bande. Antanta orienta spre Chişinău o divizie sîrbească şi alta cehă, care însă refuză, însă acceptă voluntarii ardeleni şi bucovineni, care au avut lupte grele cu bandele ruseşti aflate în gara din Chişinău. Sfatul Ţării şi Consiliul Directorilor au avut mult de suferit, fiind la un pas de desfiinţare, iar puterea era cît pe ce să ajungă în mîna bolşevicilor Kotowski, Kaabak, Perper, Levinson.

O nouă delegaţie a basarabenilor disperaţi ajunge la Iaşi după ajutor. Răspunde, în sfîrşit, g-lul Broşteanu, care intră cu armata şi multe steaguri tricolore în Chişinău, spre marea bucurie a populaţiei civile disperate. Inamicul se retrage la Tighina, apoi peste Nistru, iar Sfatul Ţării revine şi se întruneşte la 24 ian. 1918, proclamînd în unanimitate independenţa Republicii Moldoveneşti. Dar noua republică independentă n-avea nicio şansă de una singură şi toată populaţia vedea salvarea ei în Unirea cu România.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării hotărăşte Unirea Basarabiei cu Regatul României. Hotărîrea s-a luat în sala festivă a Liceului III din Chişinău, cu următorul rezultat al votului: 86 „pentru Unire”, 3 „contra” şi 36 abţineri, 13 absenţi.

Rezoluţia de unire specifica: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să- şi hotărască soarta lor de azi înainte pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”.

Deputaţii şi publicul se îmbrăţişau, se sărutau. Ochii tuturor erau plini de lacrimi de bucurie. Toate clopotele din Chişinău vesteau marea bucurie. Tunurile bubuiau, salutînd marele act. Avioanele spintecau văzduhul purtînd pe aripile lor clipele curate şi sfinte ale marii sărbători. Liderii Unirii şi poporul se îndreptau spre marea Catedrală spre a aduce mulţumiri lui Dumnezeu pentru clipele de fericire.

Bucureştiul primeşte cu multă căldură hotărîrea basarabenilor:
Primul ministru – Al. Marghiloman declara: „În numele poporului român şi în numele regelui României cu mîndrie iau act de Declaraţia Domniilor-Voastre pentru UNIRE şi declar că Basarabia este de acum unită pe vecie cu România una şi nedespărţită…”, iar regele ţării, Ferdinand I Întregitorul, specifica: „Cu adîncă emoţie şi cu inima plină de bucurie am primit ştirea despre importantul act ce s-a săvîrşit la Chişinău. Sentimentul naţional ce se deşteptase aşa de puternic în timpurile din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut, a primit prin votul înălţător al Sfatului Ţării, o solemnă afirmare. Un vis frumos s-a înfăptuit… În aceste momente solemne şi înălţătoare pentru patrie, de aici înainte comună, Vă trimit la toţi cetăţenii din noua Românie de peste Prut, regescul meu salut, înconjurîndu-vă cu aceeaşi inimoasă şi caldă iubire părintească”.

Presa vremii consemna: „Ferice de fraţii basarabeni cari, din prisosul însufleţirii şi dragostei lor de neam şi ţară, au izbutit să împletească din nou legăturile fireşti între Basarabia şi România, legături care cu 100 de ani în urmă fuseseră destrămate de ghearele prădalnice ale vulturului din Ural… Ferice de noi, cîţi ne-am învrednicit de a fi martori oculari la această mare şi înălţătoare serbare naţională, pentru că este serbare naţională”.

Basarabia va trimite în Parlamentul de la Bucureşti, prin vot universal, egal, direct şi secret 90 de deputaþi şi 35 de senatori, proporţional cu populaţia ce-o avea provincia. Lucrurile intrau în normal, dar prin ultimatumul rusesc din 26-28 iunie 1940, act favorizat de Pactul Ribbentrop- Molotov (rãmas în vigoare şi astãzi, dar numai pentru români), ruşii răpesc României Basarabia, Bucovina, Ţinutul Herţei şi Insula ªerpilor, teritorii din care-şi asigurau pîinea, vinul şi lemnul. Începea teroarea împotriva unioniştilor… Mulţi vor sfîrşi în groapa comună…

Comuniştii ruşi, în cîrdăşie cu cei români de la Chişinău sau de la Bucureşti (vezi cauza scoaterii PCR înafara legii în anul 1924: pentru că militau, la îndemnul Cominformului de la Moscova, pentru dezmembrarea statului naţional unitar român creat în anul 1918!), menţin dezbinarea prin tot felul de mişcări abile, derutante, paradoxale, agravate prin consecinţele pactului Ribbentrop-Molotov: de la un singur imn s-a ajuns la două; abateri de la alfabetul latin; iar astăzi, în locul unui singur Dicţionar românesc, avem două, şi unul moldovenesc. Mare-i grădina lui Dumnezeu!

Înainte de a ne gîndi serios la o unire firească statală, este necesar şi util să găsim forme convingătoare de menţinere a românismului, experienţă care şi-a dovedit viabilitatea şi-n cazul nostru şi-n cazul altora. Aşa că respectarea valorilor comune devine necesară şi utilă, iar 27 martie este o astfel de valoare pe care n-o uită bătrînii şi-ar trebui s-o ştie mai bine tineretul, al cărui viitor contează…

Bibliografie:
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti, 1997.
Ioan I. Nistor, Istoria Basarabiei, Editura Napoca Star, Cluj, 2008.
Viorel Patrichi, Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu, Editura Zamolxe, Bucureşti, 1998.
Neagu Cosma, Culisele palatului regal, Editura Globus, Bucureşti, 1990.
Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută, Editura Universitas, Chişinău, 1993.

Autor: Ioan SENI, publicat în martie 2009 în revista Română, nr. 56

Persoanele care sunt din România şi vor să ajungă în cel de al doilea stat românesc pe data de 27 martie 2010 pentru a sărbători Ziua Unirii Basarabiei cu România au nevoie doar de un paşaport valabil.

Pentru cei ce nu au paşapoart, actele necesare sunt:
- carte de identitate în original şi copie
- certificat de naştere în original şi copie
- cerere completată cu datele personale (cererea se găseşte la orice centru de eliberare a paşapoartelor)
- chitanţă de la CEC privind achitarea sumei de 266 de lei (pentru paşapoartele biometrice valabile 5 ani) sau de 112 lei (pentru paşapoatele normale, valabile 1 an de zile).

Termenii de eliberare a paşapoartelor diferă de la oraş la oraş, e bine să mergeţi la Serviciul de Paşapoarte din oraşul vostru pentru a fi siguri.

Pentru mai multe informaţii, ne puteţi întreba şi pe noi.

CU TOŢII LA CHIŞINĂU PE 27 MARTIE!

Sfatul Tarii

Ruptă de la Patria-mamă în 1812, Basarabia şi adevăratul ei trecut istoric au fost un subiect tabu pentru românii dintre Prut şi Nistru, ba chiar şi pentru cei de peste Prut. Dar, în ultimii ani, această ramură răsăriteană a românismului, care a fost supusă decenii la rând unei diabolice politici de deznaţionalizare, a început să dea incontestabile semne de viaţă.

Odată cu intensificarea procesului de prăbuşire a totalitarismului comunist, tot mai mare devine interesul faţă de adevărata noastră istorie, faţă de tot ce a fost ţinut sub şapte lacăte şi acoperit cu vălul minciunii. În acest sens, anii 1917-1918 constituie, în istoria românilor cuprinşi în spaţiul dintre Prut şi Nistru, punctul culminant al tuturor frământărilor şi aspiraţiilor spre descătuşarea lor spirituală şi spre libertate.
Unirea Basarabiei cu Patria-mamă prin Actul de la 27 martie 1918 s-a înscris cu litere de aur în istoria românilor. Acest act a pus capăt unei mari nedreptăţi istorice ce a pornit de la 1812, anul cotropirii Basarabiei de către
Rusia ţaristă.

Acest eveniment crucial din istoria noastră nu s-a produs pe loc gol. El a fost pregătit de personalităţi remarcabile ale neamului din generaţiile precedente, precum şi cu ajutorul „Sfatului Ţării”.
Ideea înfiinţării „Sfatului Ţării” ca organ ce urma să întocmească toate legile „…care privesc viaţa dinlăuntru a Basarabiei potrivit obiceiurilor vechi ale ţării”, s-a ivit odată cu înfiinţarea Partidului Naţional Moldovenesc.
Sfatul Ţării urma să fie organul superior al Basarabiei, care va scoate provincia din acea situaţie îngrozitoare în care se găsea ea.

Sfatul Ţării a fost chemat să înlăture dezastrul şi anarhia din ţară. Entuziasmul patriotic din sufletul fiecăruia era dictat de iubirea faţă de Patrie, şi anume acest organ superior al Basarabiei a demonstrat devotamentul faţă de patrie, de aceea a şi fost susţinut de toate păturile sociale.
Sfatul Ţării trebuia să se bizuie pe legi, şi întrucât justiţia este scutul legilor şi al ordinii, aceasta nu a întârziat să-l susţină.

Trebuie să ţinem cont de rolul Sfatului Ţării atât în provincie, cât şi asupra marelui eveniment de la 27 martie 1918. Cred că a dat dovadă de devotament, de dragoste şi respect faţă de popor şi ţară, deoarece în acea scurtă perioadă, Sfatul Ţării a adoptat o seamă de hotărâri, fiecare constituind un pas spre încheierea logică a luptei de eliberare naţională – Unirea. Acestea au fost: proclamarea la 2 decembrie 1917 a Republicii Democratice Moldoveneşti, proclamarea independenţei Republicii la 24 ianuarie 1918 şi însuşi Actul Unirii din 27 martie 1918. Numai poporul însuşi şi anume poporul unit după teritorii, poate să-şi conducă ţara, iar nu un grup de persoane fără răspundere. Scopul Sfatului Ţării era de a merge pe calea libertăţii, egalităţii şi fraternităţii. Aceasta era obligaţia lui înaltă şi sfântă. Sfatul Ţării, creat de către elementele democratice şi revoluţionare, trebuia să devină pavăză pentru interesul oamenilor ce muncesc, trebuia să le dea pământ şi libertate. De aceea evenimentele din Basarabia erau urmărite cu mult interes de către românii de pretutindeni, iar activitatea Sfatului Ţării din acele zile trezea entuziasmul lor şi credinţa că va veni ziua când toate teritoriile strămoşeşti vor fi întregite.

În ciuda tuturor intrigilor ce se plăsmuiau atât în interiorul republicii, cât şi în afara ei, tendinţele fireşti spre unire nu mai puteau fi oprite de nimeni şi activiştii Sfatului Ţării, în condiţii riscante pentru viaţă, au depus eforturi mari pentru a apropia acea zi, ce a intrat în istorie ca ziua Unirii.
Şi iată că idealul întregii naţiuni a fost împlinit. La 27 martie 1918 a fost votat Actul Unirii, care a constituit punctul culminant în activitatea Sfatului Ţării şi a tuturor luptătorilor români din Basarabia. După cum a spus regele Ferdinand I în telegrama trimisă de la Bucureşti: “după votarea actului Unirii, efortul patriotic al Sfatului Ţării a fost încununat de succes”.

Cred că Sfatul Ţării a dovedit că idealurile se pot înfăptui şi că oamenii reuniţi în jurul unei idei mari pot hotărî soarta unei naţiuni.

Cristina MORARU,
eleva cl. IX-“B”, Liceul “Spiru Haret”

S-a trecut la votare doar după dezbateri aprinse. Reprezentanţii minorităţilor au cerut în general vot secret iar apoi s-au abţinut ori au votat împotrivă. Deputatul moldovean Ion Buzdugan a cerut vot deschis astfel ca istoria să ştie adevărata opţiune a Parlamentului basarabean:

„Las ca poporul nostru, ţara noastră şi toată lumea să ştie că noi românii basarabeni, care au suferit un veac întreg sub jugul ţarismului rus, că noi toţi dorim unirea cu fraţii noştri de peste Prut, că noi toţi voim să fim şi să rămînem pentru totdeauna cu toţi românii.”

O poziţie remarcabilă în timpul dezbaterilor a avut reprezentantul în Sfat al polonezilor, Felix Dudchievicz, mai mult decît demnă de a fi amintită:

„Regret mult că în această zi solemnă pentru Republica Moldovenească eu trebuie să vorbesc în limba rusă, care a fost simbolul împilării atît a naţiunii moldoveneşti cît şi a celei poloneze. Limba moldovenească n-o cunosc eu, iar pe cea poloneză nu o vor înţelege moldovenii.

În această zi măreaţă, eu salut călduros nefericitul şi în acelaşi timp fericitul popor moldovenesc înfrăţit, care în sfîrşit poate să se unească cu poporul românesc legat prin sînge.

În numele poporului polonez susţin, în întregime, unirea Basarabiei cu România, cum aceasta o doresc şi moldovenii, locuitorii băştinaşi ai acestei ţări.”

Esenţa declaraţiei blocului moldovenesc supusă votului şi citită de Ion Buzdugan se concentrează în primele ei rînduri:

În numele poporului Basarabiei Sfatul Ţării declară:

Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile hotare cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mamă-sa România.

Rezultatul votului a fost conclusiv: 86 pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”

Să vedem numele celor care au desăvîrşit votul reparator al înstrăinării românilor moldoveni. Au votat pentru Unire:
1. Nicolae Alexandri
2. Elena Alistar
3. Ion Buzdugan
4. Ilarion Buiuc
5. Constantin Bivol
6. Ignaţie Budişteanu
7. Teodor Bîrcă
8. Nicolae Bosie-Codreanu
9. Ştefan Botnarciuc
10. Gheorghe Buruiană
11. Teodosie Bîrcă
12. Vladimir Bogos
13. Vladimir Budescu
14. Alexandru Baltag
15. Ion Valuţă
16. Nicolae Grosu
17. Vasile Gafencu
18. Simeon Galiţchi
19. Vasile Ghenţul
20. Andrei Găină
21. Alexandru Groapă
22. Dimitrie Dragomir
23. Felix Dudchievicz
24. Dimitrie Dron
25. Boris Epure
26. Pantelimon Erhan
27. Vitalie Zubac
28. Ion Ignatiuc
29. Ion Inculeţ
30. Teofil Ioncu
31. Anton Crihan
32. Ion Creangă
33. Afanasie Chiriac
34. Dimitrie Cărăuş
35. Ion Corduneanu
36. Grigorie Cazacliu
37. Anton Caraiman
38. Pavel Cocarlă
39. Ion Costin
40. Vladimir Ciorescu
41. Grigorie Cazacliu
42. Vladimir Cazacliu
43. Vasile Lascu
44. Nicolae Mămăligă
45. Mihail Minciună
46. Anatolie Moraru
47. Alexandru Moraru
48. Dimitrie Marţa
49. Gheorghe Mare
50. Mihail Maculeţchi
51. Dimitrie Marghitan
52. Teodor Neaga
53. Gheorghe Năstas
54. Constantin Oşoian
55. Gherman Pîntea
56. Vasile Mândrescu
57. Ion Pelivan
58. Efimie Palii
59. Ion Pascăluţă
60. Petru Picior-Mare
61. Elefterie Siniclie
62. Nicolae Suruceanu
63. Timofte Silitari
64. Chiril Sberea
65. Nicolae Sacară
66. Andrei Scobioală
67. Chiril Spinei
68. Gheorghe Stavro
69. Teodor Suruceanu
70. Gheorghe Tudor
71. Ion Tudose
72. Grigore Turcuman
73. Teodor Uncu
74. Pantelimon Halipa
75. Teodor Herţa
76. Leonida Ţurcan
77. Vasile Ţanţu
78. Nicolae Cernăuţeanu
79. Nicolae Ciornei
80. Vasile Cijevschi
81. Vasile Cerescu
82. Nicolae Cernof
83. Nicolae Soltuz
84. Constantin Stere
85. Zamfir Munteanu
86. Iacov Sucevan